Despre Sfintele Pasti 2010 in Europa

Pastele in Grecia 2010

Pregatirile pentru sarbatoarea de Pasti incep in Joia Mare, cand este preparat tsoreki (sau pasca) si sunt inrosite ouale.

In Vinerea Mare, preotul bisericii sau un calugar da jos icoana lui Hristos de pe cruce si o inveleste in panza, reiterand vechile ritualuri de inmormantare. Apoi, aseaza intr-un sicriu inconjurat de crini albi, pe care-l poarta prin oras, in timp ce credinciosii plang moartea Domnului.

Grecii obisnuiesc ca, in noaptea Invierii, sa le trimita nasilor atatea oua cati membri au familiile lor, plus inca unul, ca sa mareasca familia nasului.

Despre Sfintele Pasti in Bulgaria

De Pasti la bulgari ouale se vopsesc in Joia Mare si se aseaza la iconostas. Se spune ca oul care a stat tot anul la iconostas poate fi folosit pentru a prezice viitorul.
La slujba de Inviere, crestinii aduc cate un ou. Dupa ce este sfintit, fiecare gospodar il ingroapa in vie, despartindu-se astfel, simbolic, de toate relele si necazurile pe care le-a avut in anul care a trecut. Dupa slujba de Pasti, fiecare crestin sparge cate un ou rosu de zidurile bisericii, ritual care este continuat acasa, unde ouale sunt ciocnite intre membrii familiei.

Obiceiuri de Pasti in Croatia

De Pasti, in Croatia, ouale sunt vopsite in rosu si ornate cu o cruce alba in mijloc. De pe masa de Pasti nu lipsesc sunca, ouale fierte cu legume si, bineinteles, desertul, compus din mai multe feluri traditionale.

De Sfintele Pasti toate familiile trebuie sa se reuneasca pentru a manca din mancarea sfintita la biserica.

Obiceiuri si traditii de Pasti. Pastele la romani

Sfintele Paşti 2010

Paştele, Invierea Domnului este cea mai mare sarbatoare crestina praznuita in toata lumea. Fiecare tara are insa traditiile si obiceiurile ei de Paşte, care dau un farmec deosebit acestei sarbatori. Pentru toti crestinii ortodoxi, ouale rosii, mielul si pasca fac parte din traditia de Paşte fiind specialitati culinare ce trebuie sa fie pe masa in aceasta mare zi de Paşti. In acest an 2010 Paştile cade pe 4 aprilie.

Obiceiuri de Paşti in Bucovina

In aceasta zona, exita obiceiul ca in noaptea de Paşti, pe dealuri si coline, sa fie aprinse "focuri de veghe", in jurul carora se aduna satenii si povestesc intamplari din viata Mantuitorului. Baietii sar peste focuri pentru a indeparta duhurile rele. O alta traditie de Paşti este ca fetele sa spele limba clopotului de la biserica cu apa neinceputa, iar duminica sa-si dea pe fata cu apa ramasa, pentru a fi mai frumoase tot anul si pentru ca feciorii sa alerge dupa ele asa cum alearga oamenii la Inviere atunci cand se trag clopotele la biserica.
In ziua de Paşti, inainte de gustarea bucatelor, fiecare membru al familiei "se spala" pe fata cu un ou rosu, pentru a fi sanatos si rosu ca oul, cu un ban de argint, pentru a nu avea paguba in timpul anului, si cu flori, pentru a ramane frumos ca acestea.

Traditii de Paşte in Maramureş

In Duminica Floriilor, gospodinele coc mai multe paini impodobite cu flori de aluat. Acestea trebuie mancate de toti membrii familiei, pentru ca si pe lumea cealalta sa fie impreuna. Tot de Florii, credinciosii duc la biserica ramuri de salcie pentru a fi sfintit, dupa care le aseaza la streasina casei sau a grajdului, pentru protectia lor si a animalelor.
In prima zi de Paşti, de dimineata, in satele din Maramures, se practica spalatul cu "apa neinceputa", adica neatinsa dupa scoaterea ei din fantana, in care se pune un ban de argint, un fir de busuioc si un ou. Toata familia se spala pe fata cu aceasta apa, existand credinta ca, in acest fel, fiecare membru va fi curat ca argintul, frumos ca outl si cautat ca busuiocul.

Un Paste fericit tuturor!

Sfanta Taina a Euharistiei

Sfanta Taina prin care Mântuitorul nostru Iisus Hristos se daruieste credinciosilor ca hrana cu Însuşi Trupul şi Sângele Său. spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, se numeste Euharistie, Împărtăşanie sau Cuminecătură.

Sfanta Euharistie a fost intemeiata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taina, cu cateva zile inainte de Patima Sa. Luand atunci paine in mainile Sale, a multumit, a binecuvantat-o si, frangand-o, a zis: Luati mancati, Acesta este Trupul Meu. Apoi a luat paharul cu vin si, binecuvantandu-l, a zis: Beti dintru acesta toti, Acesta este sangele Meu, al legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor. Si Apostolii s-au impartasit cu totii din cele ce le oferise Iisus.

Sfanta Euharistie sau Impartasanie se savarseste in timpul slujbei bisericesti care se numeste Sfanta Liturghie.
Atunci se aduce pe altar, inaintea lui Dumnezeu, jertfa nesangeroasa de paine si vin. Iar la rugaciunea preotului si a intregii Biserici, Duhul Sfant se coboara si se preface, in mod tainic si nevazut, painea in Insusi Trupul lui Hristos, iar vinul in Insusi Sangele Sau.
Dupa aceea credinciosii sunt chemati sa se impartaseasca.
Noul Botez, dupa ce a fost pecetluit sau uns cu Sfantul Mir, se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului, pentru ca prin Sfanta Impartasanie crestinul se uneste si mai strans cu Hristos si se hraneste din viata vesnica pe care El singur o are si o daruieste acestuia.

Hristos ii cheama pe crestini, prin glasul slujitorului Bisericii, sa se pregateasca si sa se impartaseasca cat mai des, cu Trupul si Sangele Sau, spre iertarea pacatelor si viata vesnica. Caci El a zis: Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu petrece in Mine si Eu in El. Iar de nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui,nu veti avea viata in voi.

Pregatire pentru impartasanie cu Trupul si Sangele Domnului se face prin post si rugaciune, prin marturisirea pacatelor sau spovedanie in fata preotului, prin fapte bune de dragoste frateasca, de milostenie, de ajutorare a celor saraci, bolnavi, orfani, singuri si neputinciosi, dar mai ales prin iertarea celor care ne-au suparat si impacarea cu ei.

Sfanta Impartasanie se ia intotdeauna pe nemancate, fiindca in ziua aceea nicio mancare si nicio bautura nu sunt mai de pret ca iubirea lui Hristos aratata in Sfanta Euharistie.

Biserica indeamna pe crestini sa fie mereu pregatiti si sa se impartaseasca cat mai des. Daca, din anumite motive acest lucru nu este posibil, fiecare crestin are datoria sa se pregateasca, sa-si marturiseasca pacatele si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului cel putin in cele patru mari perioade de post din timpul anului: Postul Craciunului, Postul Pastelui, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Postul Sfintei Marii.
Sfanta Impartasanie ne da putere sa iubim mai mult pe Dumnezeu si pe aproapele nostru. Ea ne aduce pace si bucurie in suflet si sanatate in trup, daca ne impartasim cu respect, credinta si dragoste.

Sfanta Scriptura:"Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului." (i Corinteni 11, 28-29)

Posturile de peste an

Postul este înţeles în general ca o practică de abţinere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii (miercurea şi vinerea) sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserică şi însemnate în calendarul bisericesc. Totuşi, postul este şi o practică de nevoinţă sufletească şi atenţie sporită.

1. Ajunarea sau postul negru este acela cand creştinul nu mănâncă si nu bea nimic cel puţin o zi întreaga. Cei sanatosi si puternici pot ajuna chiar si mai multe zile, insa trebuie evitate exagerările. Postul care distruge sănătatea si pune in pericol viaţa omeneasca nu este bineplacut lui Dumnezeu. Copiii, bătrânii, bolnavii sau cei neputinciosi sunt scutiti de ajunare.
2. Postul obisnuit, când se mananca la orele obisnuite din zi, dar mai putin si numai mâncare de post, adica legume si fructe, fara peste, carne si alte produse care provin de la animale oua, lapte, brânză. smântână, unt etc. Mâncărurile cu came si alte produse animaliere se numesc mâncăruri de dulce.
3. Postul uşor, cand se face dezlegare, adica se permite in anumite zile de sarbatoare importante din timpul unui post, sa se manance peste, icre, untdelemn si sa se bea vin. Aceste zile de dezlegare sunt prevazute in calendarul crestin ortodox.

Posturile de mai multe zile sunt in numar de patru: Postul Pastelui, Postul Craciunului, Postul Sfintilor Apostoli si Postul Sfintei Marii.

1. Postul Pastelui sau Postul Mare este postul de dinaintea Pastilor, prin care crestinii cinstesc rastignirea si Patimile Mantuitorului nostru Iisus Hristos si se pregatesc sa intampine in curatie trupeasca si sufleteasca Sfanta Inviere. Postul Pastelui tine sapte saptamani, fiind cel mai lung si mai aspru post din timpul anului.
2. Postul Craciunului este postul de diinaintea Nasterii Domnului, in timpul caruia crestinii se pregatesc sa-L intampine si sa-L primeasca in ieslea sufletului lor pe Hristos, care vine sa se nasca in lume. Acest post tine patruzeci de zile, din 15 noiembrie pana la 25 decembrie, de cand se sarbatoreste Craciunul.
3. Postul Sfintilor Apostoli sau Postul San-Petrului, care se tine in cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Lungimea acestui post este schimbatoare, putand fi de cateva zile pana la doua saptamani inainte de 29 iunie, cand se pomeneste moartea muceniceasca a celor doi Sfinti Apostoli. Durata lui este, deasemenea, prevazuta in calendar.
4. Postul Sfintei Marii sau al Sântă-Măriei, care durează întotdeauna timp de doua saptamani, de la 1 la 15 august. Acest post este fixat spre cinstirea Maicii Domnului, a carei adormire si mutare de pe pamant la cer se sarbatoresc, in fiecare an, la data de 15 august.

"Când postiţi, nu fiţi ca făţarnicii; că ei işi smolesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Tu însă când posteşti..faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplati ţie."(Matei 6, 16-18)

Cine este Sfantul mos Nicolae?

Cine este Sfantul. Nicolae?

Sfantul mos Nicolae, sfantul protector al copiilor mici este celebrat în fiecare 6 decembrie, mai ales în Franţa de est şi de nord şi în multe ţări europene.
Legenda lui Mos Craciun a fost creat de la caracterul de Sfantul Nicolae. Este un fel de precursor al Moş Crăciun.
Povestea Frantei spune că povestea de Sfantul Nicolae este inspirat de Nicolas din Myra, de asemenea, numit Nicolas de Bari. S-a născut în Patara din Asia Mică între 250 şi 270 ii. El a murit 6 decembrie, în 345 sau 352, în oraşul port din Myra în Asia Mică.
El a fost episcop de Myra în secolul al 4-lea. Viaţa lui şi acţiunile sunt inconjurate de legende. După moartea sa, Sfantul Nicolae a alimentat o serie de legende care reflectă personalitatea lui generoasa. Fiecare episod din viaţa lui a dat naştere a fost o legenda.
Acesta este unul dintre sfinţi adesea reprezentat în iconografia religioasa: vitralii de biserici, în tablouri, statui, imagini d'Epinal, etc ... Povestirile lui au furnizat o imagine bogata factorilor de decizie să le respecte. Sfantul Mos Nicolae, în costumul sau de episcop se sarbatoreste pe 6 decembrie aproape in toata lumea. Mos Nicolae este, de asemenea, o oportunitate pentru copii de a primi cadouri trei săptămâni înainte ca Moş Crăciun sa vina prin coşul de fum.
Ajunul Sfantului Nicolae, copiii isi pun pantofii lor langa semineu înainte de a merge la culcare. El stabileşte lângă pantofii lor, cadoul pe care il merita.
Din secolul al doisprezecelea, se spune că Sfantul Mos Nicolae, deghizat, merge din casă în casă în noaptea din 5 decembrie la 6 la copii în cazul în care acestea au fost ascultător. Copiii bun primesc cadouri, bomboane şi cei răi primesc un baţ


Sfantul mos Nicolae, Moş Crăciun

După Reforma Protestantă a avut loc în secolul al XVI-lea, sărbătoarea Sfantul Nicolae a fost abolită în unele ţări europene.
Olanda, cu toate acestea, a conservat acest vechi obicei catolic. La începutul secolului al XVII-lea, Olanda a emigrat în Statele Unite şi a fondat o colonie numită Nieuw Amsterdam , care în 1664 a devenit New York. În ultimele decenii, obiceiul olandez de sărbătoare Sfantul Nicolae a fost răspândit în Statele Unite. Pentru americani, a devenit repede Santa Claus.
După mai multe decenii, societatea creştină au găsit mult mai oportun ca acest festival "de copii" este mult mai aproape de cea a lui Isus. Astfel, în familii creştine, Sfântul Nicolae a fost pastrat în noaptea de 24 decembrie.
In 1821 un ministru american, Clement Clarke Moore a scris o poveste de Crăciun pentru copiii săi, în care apare un personaj simpatic, Moş Crăciun cu sania lui trasa de opt reni. El a fost grăsuţ, jovial şi zâmbitor.
În 1860, Thomas Nast, un ilustrator si caricaturist pentru ziarul New York, este Mos Craciun într-un costum roşu bordurat cu blana alba si impodobita cu o curea din piele largă. Timp de aproape 30 de ani, Nast a ilustrat cu sute de desene toate aspectele legate de legenda lui Mos Craciun cunoscut în franceză ca Moş Crăciun.

Troparul Sfintului Vasile

Colinda Sfintului Vasile - Alexandru Bradatan

Versuri sorcova de anul nou

SORCOVA

Sorcova

Vesela,

Peste vară,

Primăvară,

Să trăiţi,

Să-mbătrîniţi:

Ca un măr,

Ca un păr,

Ca un fir

De trandafir,

Tare ca fierul,

Iute ca oţelul;

Tare ca piatra,

Iute ca săgeata;

La anul

Si la mulţi ani!

Plugusor - Buna seara gospodari Mascati

BUNĂ SEARA, GOSPODARI

Bună seara, gospodari,
Oameni buni si fete mari!
Bună seara cu onoare
La tineri si domnişoare!
Vă-ntrebăm cu suflet bun,
Cum vă aflaţi pîn-acum?
Dacă nu vă supăraţi,
Ascultare să ne dati;
Să vă spunem despre noi,
Despre-un plug cu patru boi:
— Mînati, măi!
Hăi, hăi!

Timpul care ne aflăm,
Am venit să vă urăm;
Aveţi puţină răbdare
Ca să dăm plugu' la mare.
Şî ni-apucarîm din păcate,
Trecurăm prin nişte sate,
Şî trecurăm printr-un sat,
Pisti-un gospodar am dat
Şi anumi sî vi-1 spui,
Ghitî Toma din Vaslui.
Avea patru feti frumuşăli,
Di-ţ dadei viaţa pi eli.
Aşa erau di gătiţi,
Parcă erau logodiţi;
Iar fetiţa cea mai mare
Era fudulă mai tare.
Pe cît era de pretenţioasî,
Tot pe-atît de puturoasî.
Mai avea o meserie,
Nime n-o putea s-o ştie
– După uşă şi supt pat
Di trei luni n-a măturat.
Păianjînii făceau perdeli,
Şî muştili găureli.
Nu e vorbî sau minciuni,
Dar i-o fatî foarti bunî:
Toarci-un căiraş di lînî,
Di-o lunî ş-o săptămînî,
Sî mai stă-n furcî vo trei,
C-asa-i meseria ei.
— Mînati, măi!
Hăi, hăi!

A-nceput cu var să dea,
Nici acolo nu putea.
A vrut să fac-un fular,
Nici acolo n-avea dar
– Că-s andrele subţiri
Şi se înţepa la mîni.
Darul ei îl ştiau tot;
Avea părul scîrlionţ!
— Mînati, măi!
Hăi, hăi!

Nu pentru vin şi mîncare
Urăm casa dumitale;
Sau de vină pentru bani
Să dăm mîna la mulţi ani.
Vrem să dăm mină cu mînă
Sî să facem voie bună.
Păi, dea Dumnezeu bine
De-acum anul care vine!
Bună seara, gospodari,
La anu' si la mulţi ani!

Colectie de uraturi - Plugusorul

„BUNĂ VREMEA..."

Bună vremea,
Bună vremea!
Bade gazdă, odihneşti,
Ori numai ne amăgeşti,
Ori plugăraşi nu doreşti,
Căci te cam posomoreşti.
Noi cu plugul ne-am luat
De cu seară ce-a-nserat
Si-am fi venit mai demult,
Dar noi nu ne-am priceput,
Ca copiii am făcut;
Dară si de acuma-i bine,
Căci mîne-i Sfîntul Vasile.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

Într-o joi de dimineaţă
S-a sculat badea din faţă,
Dimineaţa s-a sculat,
Pe ochi negri s-a spălat;
Iar soţia Dumisale,
Prea cinstită gazdă mare,
Un ştir alb în mîni i-a dat,
Şi s-a şters pe mîni curat;
Apoi iară s-a-nturnat,
Un pieptene şi-a luat,
Chica neagr-a pieptănat,
în strai nou s-a îmbrăcat,
La icoane s-a-nchinat
Si, ieşind afară,-ndat'
Din bucium a buciumat,
Slugile şi-a adunat
Slugilor porunc-a dat în ocol de-au alergat,
Şi-au scos doisprezece boi
Dintre cei mai buni de soi:
Boi, bourei,
în coadă cudalbei,
în frunte tintătei
Mici de statură,
Buni de trăsură,
Cu coarnele belciugate,
Cu aur suflate.
Minaţi băieţei!
— Hăi! hăi!

Si-si luase bădisorul
Tăvala şi pluguşorul,
Cei doisprezece bourei
Şi doisprezece plugărei,
Şi-apoi mi-a plecat,
S-a dus la arat
La cîmpul durat,
La măru-nrotat,
Pe-un delut ascuţit
Ca o dungă de cuţit,
Ajungînd
Şi-ncepînd,
A brăzdat
Si-a arat în lungiş
Si-n curmeziş,
Brazdă neagr-a răsturnat,
Grîu de var-a revărsat,
Grîu de vară
Cu secară
Pînă-n sară
Să răsară,
S-alunge foamea din ţară,
Pe pagini de pe hotară,
Grîu mărunt
Arnăut...
Si-a dat Domnul, s-a făcut.
Pe la vară si mai mult!
Minaţi feciorei!
— Hăi! hăi!

Şi-a arat cît a arat,
De lumea s-a minunat.
Iar dacă a-nserat,
Bade-acasă s-a-nturnat
Bucuros,
Veselos,
C-a ieşit grîul frumos.
Iar după ce a-nnoptat,
Atunci, mări, s-a culcat
Cu lelica într-un pat
Mîndru, mare şi-ncingat,
Cu scîndurile de brad,
Cu-aşternutul de argint,
Cu ciucuri pînă-n pămînt,
Cum n-am văzut de cînd sînt.
Mînati băietei!
Hăi! hăi!

Dormind cu lelica-n pat,
Badea vis mîndru-a visat.
Dimineaţa s-a sculat,
Faţa albă şi-a spălat,
Chica neagr-a pieptănat,
Cu strai nou s-a îmbrăcat,
La icoane s-a-nchinat,
Domnului mi s-a rugat
Visul să i se-mplinească.
Si mulţi ani să-i dăruiască.
Mînati, feciorasi!
— Hăi! hăi!

Apoi badea s-a-nturnat
Şi din bucium a sunat:
Slugile s-au adunat,
Slugilor porunci a dat;
Ei la grajd au alergat,
Şi din grajd ei mi-au luat
Un cal graur
Cu şeaua de aur,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
Cu potcoavele de-argint,
Cu zurzuri pînă-n pămînt
Si cu frîul de mătasă,
Cu copiţi de iarbă - grasă.
Minaţi, fecioraşi!
— Hăi! hăi!

Ei în fugă mi s-au dus
Si-ndată i l-au adus,
Bade-atunci s-a bucurat,
Suliţa si-a răzimat,
De pe dîns-a-ncălicat,
Pămîntul a tremurat,
Văile au răsunat,
Frunza-n codru a picat,
Sînt Vasili s-a bucurat.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

După ce a-ncălicat
Pe-acel cal neînvătat,
Sus la munte a plecat,
Sus la munte la vînat.
De vînat el n-a vînat,
Orisicît s-a zbuciumat,
De zbieretul oilor,
De răgetul vacilor,
De cîntecul mierlelor,
De ţipetul ulilor,
De vuietul văilor,
De sosetul frunzelor.
De vînat el n-a vînat,
Dar degeaba n-a umblat,
Căci în sine-a cugetat
Şi îndată mi-a plecat
La grîul cel negrăpat.
Şi cum a sosit, îndat-a zărit
Că grîul cel negrăpat
Era mîndru si curat,
Era mîndru si frumos
Ca şi faţa lui Hristos,
Nici prea mare, nici prea mic,
Cum îi mai frumos la spic.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

Atunci singur Dumnealui
Peste coama calului
Lîngă grîu mi s-a plecat,
Trei spice-n mîni a luat în basma mi le-a legat, în curea că le-a băgat
Şi spre casă s-a-nturnat,
Lelichii că mi le-a dat.
Lelica le-a dus în casă
Şi-a pus spicele pe masă;
Casa mi s-a luminat,
Copiii s-au bucurat.
Lelica frumoasă,
Stăpîna de casă,
Pe masă le-a desfăcat
Şi din gur-a cuvîntat:
Că nu-i verde nici uscat,
Numai bun de secerat.
Minaţi, băietei!
— Hăi! hăi!

Bădica s-a bucurat,
La Răsnăvan a plecat,
Auzind c-acolo-i fier
Si mulţime de otel.
S-a dus pe uliţa mare,
N-află fier de trei parale;
S-a dus pe uliţa mică
Şi n-a găsit, zău, nemică;
Iar pe uliţa din dos
Tot fuse mai norocos.
Mînati, feciorasi!
— Hăi! hăi!

Şi-a luat opt oca de fier
Şi pe-atîtea de oţel,
Le-a luat si s-a-nturnat
Si le-a dat Lui Lionte ţiganul,
Ce lucrează cu ciocanul,
Să gătească seceruici,
Seceri mari si seceri mici,
Cum mai bune de voinici,
De neveste ochişele,
De copile tinerele,
De seama puicuţei mele.
Mînati, măi!
— Hăi! hăi!

Seceruica cea mai bună
– Pentru baba cea bătrînă,
Seceruica cea mai mică
- Pentru-o zînă tinerică;
Secerile măruntele,
Cu dinţii de floricele,
Cu mănunchi de viorele,
La nepoţi şi nepoţele,
Copilelor frumuşele,
Nevestelor ochisele,
Cu tîtele bourele,
Cu garoafe prin cosiţe,
Cu flori roşii pe guriţe,
La cari inima-ţi sughiţă.
Mînati, măi!
— Hăi! hăi!

Secerile s-au gătit,
Pe la toţi le-a împărţit
Şi la lucru s-au pornit,
Si la lucru mi s-au dat,
Mi s-au dat la secerat;
Cu dreapta îmi secera,
Cu stînga mănunchi făcea,
Cu-amîndouă snopi lega
Si în clăi îi aşeza.
Mînati, băietei!
—Hăi! hăi!

Şi, mări, îmi secerară
Zi de vară Pînă-n seară,
Răsturnînd un corn de ţară,
Iar după ce a-nserat, înapoi cînd s-au uitat,
Au stat snopii
Ca si drobii,
Clăile
– Ca stelele.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

Apoi carele-ncărcară
Şi pe toate le cărară
Şi jirezi mari că durară
In capul pămîntului, în sterita vîntului. îar badea, de bucurie,
S-a dat cu lelea-n sfetie
Unde aria să fie: în capul pămîntului, în sterita vîntului,
O arie de aramă
Puţintel băgata-n samă,
Cu otgon de ibrişin,
Ca să meargă treaba-n plin.
Minaţi, băieţei!
— Hăi! hăi!

Şi prin vorbe, prin cuvinte,
Badea si-a adus aminte
Cum că are-o herghelie
La păscut, la suhăţie.
Şi cum sfatul şi-a gătat,
Pe un murg a-ncălicat,
La herghelie-a plecat,
Şi-a ales cincisprezece iepe
Tot sirepe,
Cîte de zece ani sterpe,
Cu potcoave de argint,
Ce prind bine la pămînt,
Care se duceau ca vîntul
Şi nu atingeau pămîntul:
Unde călca,
Scîntei ieşea
Si colb sărea.
Mînati, măi!
— Hăi! hăi!

Cum mi le-a apropiat, în năsadă le-a băgat,
Nouă zile le-a mînat,
Jirezile-a trierat;
Şi după ce le-a gătit,
La măsură a ieşit:
Dintr-o claie
O odobaie,
Dintr-un snop
- Un oboroc,
Dintr-un spic
–Un mertic.
Minaţi, măi!
— Hăi! hăi!

Bade-atunci, de bucurie,
Ca săracul de-avuţie,
Cu poala sumanului
Turna-n chelna carului;
Umplea pumnii, umplea poale
Si turna în harabale,
Harabale-mpărăteşti
Cu boi de cei munteneşti,
Nouă cară
Cu povară,
Şi porni apoi la moară,
La morişca cea tărcată,
Unde dă fărina gata.
Mînati, voinicei!
— Hăi! hăi!

Iară morărita, cînd
A văzut venind
Care scîrtăind,
Boii rumegînd
Şi slugile sbiciuind,
Si-a făcut coada bîrzoi
Şi-a fugit prin celea văi,
Şi-a pus coada pe spinare
Şi-a fugit în lunca mare:
Lunca mare
– Frunză n-are,
Lunca mică
Frunza pică.
Mînati, feciorasi!
— Hăi! hăi!

Morărita frumuşică
Paşte frunza de urzică,
Paşte frunza de căpşună,
Adevăr că nu-i minciună.
Iar morariul, meşter mare,
Crişu' el şi-a cui îl are,
A sărit îndată tare
Cu barosul pe spinare,
Cu brîul de lînă,
Cu ciocan în mînă,
Şi-a strigat: ptrrr, ptrrr şi nananal
Stai, moriscă, nu mişca!
Mînati, măi!
— Hăi! hăi!

Şi-apucat-o la cercat,
La cercat si la mustrat,
Din gură i-a cuvîntat:
Tinerică cînd erai,
Zici că nărav nu aveai,
Dar acum te-ai bîrzoiat,
Cu nărav te-ai învăţat!
Şi-apoi cum i-a cuvîntat,
I-a şi dat un pumn în cap
Şi-aşezat-o pe dulap,
Şi i-a dat un pumn în şele
Şi a pus-o pe măsele;
I-a mai dat un pumn în splină
Şi-a tocmit-o pe fărină.
Mînati, voinicei!
— Hăi! hăi!

Apa se izbi,
Moara se porni;
Şi venea apa, venea,
Umbla moara de pocnea.
Apoi a turnat în coş
Grîu mărunţel de cel roş.
Grîul si-aseză îndată
Şi din coş cădea sub piatră,
De sub piatră în covată
Curgea fărină curată.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

Badea mult se bucura,
Zeciuiala morii da,
Pe morar îl dăruia,
Pe un murg se arunca
Şi spre casă se-nturna
Cu flăcăi-alăturea,
Care carele mîna.
Badea venea tot rîzînd,
Feciorii veneau cîntînd
Şi din sbice tot pocnind,
Văile de răsunau,
Munţii se cutremurau.
Mînati, feciorei!
— Hăi! hăi!

Iar lelica cea frumoasă,
Preumblîndu-se prin casă,
Auzind larma cea mare,
Le-a ieşit spre-ntîmpinare
Cu mînecele-nvîrtite,
Cu mînile rumenite
Ca garoafele-mpodobite;
A ieşit pe prag afară
Şi se uita la povară,
Se uita la soţul său
Şi făcea din ochi mereu.
Minaţi, băieţei!
— Hăi! hăi!

Iară badea, cum sosi,
Carele hălădui.
Dar lelica cea frumoasă,
Ca o garoafă aleasă,
Se tot preumbla prin casă
Şi zicea că nici nu-i pasă
Că avea fată frumoasă,
Era fata Domnia Lor
Ca şi-o zîn-a codrilor
Cu cămeşa cu altită,
Cu flori roşii pe guriţă,
Cu garoafe în cosiţe,
Tinerică,
Ochisică,
Tinerică, sprintenioară
Ca un pui de căprioară,
Cu ochii ca murele,
Obrajii ca rujele,
Si-orice fecior o vedea
Pe dată o şi-ndrăgea.
Mînati, băietei!
— Hăi, hăi!

Lelea la dîns-o chemară
Si trimise în cămară
Dup-o sită rară
De năgară,
Ca să cearnă pînă-n sară,
Să scoată răul din ţară,
Pe păgîni de pe hotară.
Şi copila frumuşea,
Ascultînd pe maică-sa,
Se si duse
Şi aduse
Sită rară
De năgară
Pentru noi, plugari de-afară,
S-alungăm răul din ţară,
Pe pagini de pe hotară.
Mînati, măi!
— Hăi! hăi!

Dar lelichii i-a părut
Că-i prea rară de cernut,
I-a părut sita prea rară
Şi-a dat-o pe uş-afară,
Şi s-a dus singură iară,
Din papuci tot plescăind,
Din rochie vînt făcînd,
Din cercei Tolocănei,
Si-a intrat din casă-n casă
Şi dădu de-o sită deasă,
Sită deasă
De mătasă
Pentru Domnia Lor din casă.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

Si cum a sosit acasă,
A pus fata după masă.
Şi a pus-o la cernut,
La cernut şi la bătut.
Din sită fata cernea,
Din jos tobele bătea,
Din sus negura cădea,
La plugari din ochi făcea.
Mînati, feciorasi!
— Hăi! hăi!

Si era o babă
Bătrînă si slabă,
Babă de cele bătrîne,
Care ştiu rîndul la pîne.
Bab-aceea-a plămădit,
Aluatul a dospit;
După ce a pregătit,
A făcut la colăcei,
Si mai mari, si mititei,
Si-a făcut un colăcei
Rumenei şi-mpleticel,
Si-a făcut unul frumos
Ca si fata lui Hristos
Nici mai mare, nici mai mic,
Dintr-o mierţă şi-un miertic;
Şi cu miere mi-1 ungea,
Cu zahăr îl zăhărea, în cuptiori că mi-1 punea,
Şi el mîndru se cocea,
Pentru plugari ni-1 gătea.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

Din cuptiori că mi-1 scotea
Si nouă că ni-1 menea,
Şi-apoi mi l-a pus pe masă
Si s-a luminat în casă;
Şi l-a rupt în două
Si ne-a dat si nouă,
Şi l-a rupt în trii
Şi-a dat la copii,
Şi l-a rupt în patru
Si-a hrănit tot satu',
Şi l-a rupt în cinci
Si-a dat la voinici,
La feciori cu-opinci;
Iară cît a mai rămas înapoi că mi l-a tras,
Şi l-a pus în cui din dos,
Ca să fie-ndemînos
Pentru alţi plugari de scos.
Mînati, băietei!
— Hăi! hăi!

Si noi nu urăm
Pentr-un colăcel,
Dar noi vă urăm
Pentr-un galbenei,
Gălbenuş de aur
Din luna lui Faur;
Si noi vă urăm
Ca să căpătăm
Cel puţin un leuşor,
Sau, de nu, un puişor,
Să facem un boldişor
Să-1 avem la pluguşor,
Să meargă mai iutişor.
Mînati, băietei!
- Hăi! hăi!

De urat am mai ura,
Dar ni-i că vom însera,
Si-i de mult de cînd urăm,
De cînd cu plugul umblăm,
Si mai avem înc-un sat
La o casă de urat.
N-om lăsa-o neurată,
Căci lelica are-o fată,
Şi n-ar vrea cu capu-odată
Să steie nesărutată.
L-alta într-un corn de sat,
Stricatică de vărsat,
De-am ura, cît am ura,
Dar de noi tot n-a scăpa.
Minaţi, feciorei!
— Hăi! hăi!

De urat am mai ura,
Dar ni-i că vom însera;
Drumurile ni-s departe
Si cărările încurcate.
La mulţi ani cu sănătate,
*
Si să vă fie de bine
Ziua Sîntului Vasile
Dumneavoastră-n bucurie
De-acum şi pînă-n vecie!
Ahooo! hahaooo!